marți, 12 ianuarie 2010

ÎNFIINŢAREA MITROPOLIEI OLTENIEI LA 7 NOIEMBRIE 1939

La scurtă vreme după numirea lui Constantin Argetoianu (foto), la 28 septembrie 1939, ca prim ministru al României , avea să fie pusă în practică una din dorinţele sale, aceea de înfiinţare a Mitropoliei Olteniei, cu acordul Patriarhului Nicodim Munteanu .
În referatul prezentat Consiliului de Miniştri , premierul Constantin Argetoianu justifica necesitatea înfiinţării Mitropoliei Olteniei, în primul rând, din considerente istorice, invocând înfiinţarea în 1370 a Mitropoliei Severinului, a cărei jurisdicţie se întindea asupra „Olteniei de astăzi şi asupra ţinuturilor bănăţene de peste munţi”, dar care nu va dăinui decât cinci decenii, întrucât la moartea lui Mircea cel Bătrân, Banatul Severinului a reintrat sub stăpânire maghiară. Abia la începutul secolului al XVI-lea, avea să ia fiinţă episcopia Râmnicului, ca sufragană a mitropoliei Ungro-Vlahiei. Pentru a demonstra că această eparhie este o reînviere şi o continuare a vechii eparhii a Severinului, ea îşi va lua titulatura de „Episcopia Râmnicului-Noul Severin”, titulatură perpetuată până în 1939. În al doilea rând, existau şi considerente de ordin religios, numărul credincioşilor din această regiune crescând la 1,5 milioane. Pe de altă parte, s-a dorit a se da satisfacţie şi solicitărilor a numeroase personalităţi de seamă ale vieţii sociale, culturale şi economice din Oltenia, care susţinuseră cu tărie ideea înfiinţării unei Mitropolii cu sediul la Craiova.
Pentru a înlesni aprobarea proiectului, se preciza în amintitul referat că înfiinţarea mitropoliei Olteniei, nu necesită prea mari cheltuieli suplimentare de la bugetul statului, „plata personalului arhiepiscopiei Craiovei fiind asigurată prin prevederile bugetului în curs, personalul episcopiei Râmnicului-Noul Severin trecând în întregime la noua arhiepiscopie a Craiovei” .
Potrivit Legii şi Statutului de organizare din 1925, din punct de vedere canonic-administrativ, Patriarhia cuprindea cinci mitropolii: 1) Mitropolia Ungro-Vlahiei; 2) Mitropolia Moldovei şi Sucevei; 3) Mitropolia Ardealului; 4) Mitropolia Bucovinei; 5) Mitropolia Basarabiei . Cât priveşte Mitropolia Ungro-Vlahiei, ea avea cinci eparhii sufragane: Arhiepiscopia Bucureştilor şi Episcopiile Râmnicului-Noul Severin, Buzăului, Argeşului şi Tomisului (Constanţa) .
Întrucât nu se încheiase vacanţa parlamentară, proiectul înfiinţării Mitropoliei Olteniei va căpăta forma unui Decret-lege, ce conţinea 8 articole, aprobat de Regele Carol al II-lea la 7 noiembrie 1939 . În primul articol al respectivului Decret-lege se preciza că se înfiinţează Mitropolia ortodoxă română a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, cu reşedinţa în Craiova, având ca sufragane: Arhiepiscopia Craiovei, care se înfiinţa la aceeaşi dată, cu judeţele: Vâlcea, Romanaţi, Dolj, Gorj şi Mehedinţi, precum şi Episcopia Argeşului. Cât priveşte catedrala episcopiei Argeşului, se stipula că aceasta va servi numai drept „Criptă a Familiei Regale a României”, sub jurisdicţia canonică a episcopului de Argeş, „care până la zidirea unei noi catedrale episcopale îşi va alege şi va folosi în acest scop una dintre bisericile parohiale din Curtea de Argeş”.
Arhiepiscopul Craiovei era concomitent şi mitropolit al Olteniei, Râmnicului şi Severinului, numindu-se şi un vicar arhiereu cu titlul de „Râmniceanul” (art. 2), iar Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova era declarată catedrală episcopală (art. 3). Odată cu publicarea Decretului-lege se desfiinţa Episcopia Râmnicului-Noul Severin, aşezămintele şi, în general, toate bunurile mobile şi imobile ce-i aparţineau trecând de drept în patrimoniul Arhiepiscopiei Craiovei (art. 4).
Pe de altă parte, statul îşi asuma obligaţia de a completa Mitropoliei nou înfiinţate, terenurile de cultură şi pădure ale fostei episcopii a Râmnicului-Noul Severin, până la suprafeţele prevăzute de art. 44 din legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române (art. 5).
Se consemna, totodată, în art. 6, faptul că întregul personal administrativ, cleric şi laic, din serviciul fostei episcopii a Râmnicului-Noul Severin, trecea la Arhiepiscopia Craiovei, păstrându-şi funcţiile avute la data respectivă, cu toate drepturile aferente. Numărul membrilor Arhiepiscopiei Craiovei în adunarea eparhială era de 60, cu precizarea că organele reprezentative şi executive (adunarea eparhială şi consiliul eparhial) ale fostei eparhii a Râmnicului-Noul Severin vor continua să funcţioneze ca organe ale noii arhiepiscopii a Craiovei până la expirarea mandatului lor.
Pentru organizarea şi funcţionarea Arhiepiscopiei Craiovei, Ministerul de Finanţe era autorizat a deschide, până la noul buget, credite extraordinare, inclusiv pentru retribuirea, până la 1 noiembrie 1940, a fostului titular al desfiinţatei episcopii a Râmnicului-Noul Severin (art. 7).
Ultimul articol prevedea că Patriarhul României va desemna un locţiitor de arhiepiscop, ale cărui atribuţii erau acelea de a organiza şi conduce nou înfiinţata Arhiepiscopie a Craiovei până la alegerea şi instalarea titularului.
Întâistătătorul noii Mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului avea să fie ales Nifon Criveanu (1889-1970), care se remarcase atât prin activitatea sa ştiinţifică, în calitate profesor şi director al Seminarului „Nifon” din Bucureşti, autor a numeroase lucrări cu conţinut moralizator, cât şi prin calităţile sale de bun organizator, în calitate de arhiereu la Episcopia Râmnicului, cu titlul de Craioveanul, şi episcop al Huşilor (1934-1939) .
Desfiinţarea Episcopiei Râmnicului avea să creeze pe parcurs anumite nemulţumiri la nivelul clerului local şi al credincioşilor vâlceni, după cum activitatea Mitropolitului Nifon Criveanu şi misionarismul întreprins de el în Transnistria nu au fost pe placul noilor autorităţi comuniste instalate la putere la 6 martie 1945. Astfel că, la 20 aprilie 1945, a fost desfiinţată Mitropolia Olteniei, concomitent cu reluarea activităţii Episcopiei Râmnicului, iar Mitropolitul Nifon a fost silit să se pensioneze la vârsta de 56 de ani . Se va retrage la mănăstirea Cernica, unde, în 1970, va fi şi înmormântat.
Mitropolia Olteniei va fi reînfiinţată în 1949, prin ridicarea Arhiepiscopiei Craiovei (reînfiinţată şi ea în 1947) la acest rang, cu două eparhii: Arhiepiscopia Craiovei, păstorită de Mitropolitul Firmilian Marin şi Episcopia Râmnicului şi Argeşului condusă de episcopul Iosif Gafton .

ANEXA I
REFERAT
către
Consiliul de Miniştri

Domnilor Miniştri,

După cum rezultă din documentele trecutului nostru, la 11 ani după înfiinţarea Mitropoliei Ungro-Vlahiei şi anume în anul 1370, în timpul Domnitorului Vlaicu (Vladislav Basarab), s-a înfiinţat o a doua mitropolie în Ţara Românească, cu titulatura Mitropolia Severinului, titulatură pe care a purtat-o mai întâi primul mitropolit al acestei eparhii, Antim Kritopulos şi apoi urmaşul lui, Atanasie.
Actele Patriarhiei din Constantinopol motivează înfiinţarea acestei a doua mitropolii prin înmulţirea poporului acestei Ţări, căci într-adevăr Domnitorul Vlaicu izbutise să obţină de la Ludovic, Regele Ungurilor, pe lângă ducatul Almaşului şi Făgăraşului şi Banatul Severinului, astfel că un singur mitropolit (cel al Ungro-Vlahiei) nu putea să facă faţă unui teritoriu atât de întins.
Jurisdicţia „Mitropoliei Severinului” se întindea asupra părţii dinspre Severin a Ungro-Vlahiei, adică asupra Olteniei de astăzi şi asupra ţinuturilor bănăţene de peste munţi. Dovadă este faptul că la un veac şi jumătate în urmă episcopii de la Râmnic se intitulau: „Arhiepiscopi ai Râmnicului şi a toată Mehadia”.
Mitropolia Severinului a avut o scurtă durată, căci după moartea lui Mircea cel Mare Banatul Severinului căzu iarăşi în mâinile ungurilor.
Mai târziu, peste un veac, când Domnitorul Radu cel Mare aduse în ţară pe Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, cu misiunea reorganizării bisericii din Ţara Românească, se înfiinţă în Oltenia, prin anii 1502-1503 episcopia Râmnicului, ca sufragană a mitropoliei Ungro-Vlahiei. Pentru a învedera că această eparhie este o reînviere şi o continuare a vechii eparhii a Severinului, ea îşi luă titulatura de „Episcopia Râmnicului-Noul Severin”, pe care o poartă şi astăzi.
Fruntaşii vieţii sociale, culturale şi economice ai Olteniei solicită înfiinţarea mitropoliei Olteniei, întemeiaţi pe motivele de ordin istoric expuse mai sus, cum şi pe necesitatea unui deosebit prestigiu pe care-l merită biserica olteană, reprezentând peste 1.500.000 credincioşi.
Noua Mitropolie, păstrând şi ca titulatură urmele trecutului românesc, ar cuprinde judeţele oltene, aparţinând astăzi eparhiei Râmnicului-Noul Severin, având sediul la Craiova şi un vicariat la Râmnicul Vâlcea.
Afară de Arhiepiscopia Craiovei am mai atribuit noii mitropolii a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, ca sufragană, episcopia Argeşului, păstrându-i actuala sa întindere.
*
Fiind mereu vie în mintea noastră importanţa istorică şi naţională a mănăstirii Argeşului, în prezent catedrala episcopală a eparhiei Argeşului şi în care sunt înmormântaţi Domnii Ţării Româneşti, cei doi Mari Regi şi cele două Mari Regine ale României, am prevăzut în proiect că această mănăstire să servească numai drept „Criptă a Familiei Regale a României”, stând sub jurisdicţia canonică a episcopiei Argeşului.
*
Salvgardarea intereselor bisericeşti şi naţionale ne îndreptăţesc să privim cu toată atenţiunea o nouă aşezare bisericească în Oltenia. Înfiinţarea mitropoliei Olteniei, nu necesită decât o grevare redusă a bugetului Statului, plata personalului arhiepiscopiei Craiovei fiind asigurată prin prevederile bugetului în curs, personalul episcopiei Râmnicului-Noul Severin trecând în întregime la noua arhiepiscopie a Craiovei.
Întemeiaţi şi pe dispoziţiunile art. 3 din legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române şi ale art. 46 din Constituţie, avem onoare a vă ruga, d-lor miniştri, să binevoiţi a aproba acest referat şi a ne autoriza, prin alăturatul jurnal, să supunem Aprobării şi Înaltei semnături a Maiestăţii Sale Regelui, proiectul de decret-lege pentru înfiinţarea Mitropoliei Olteniei, Râmnicului şi Severinului.

Preşedintele Consiliului de Miniştri,
C. Argetoianu

Ministrul Cultelor şi Artelor,
N. Zigre

Ministrul Finanţelor,
M. Constantinescu

Ministrul Justiţiei,
Victor Iamandi

ANEXA II

DECRET-LEGE nr. 3997
pentru înfiinţarea Mitropoliei Olteniei, Râmnicului şi Severinului

Art. 1. Se înfiinţează pe data publicării prezentei legi, Mitropolia ortodoxă română a Olteniei, Râmnicului şi Severinului, cu reşedinţa în Craiova, având ca sufragane:
a) Arhiepiscopia Craiovei, care se înfiinţează pe aceeaşi dată, cu judeţele: Vâlcea, Romanaţi, Dolj, Gorj şi Mehedinţi;
b) Episcopia Argeşului, în întinderea ei actuală.
Mănăstirea Argeşului, actuala catedrală a episcopiei Argeşului, va servi numai drept „Criptă a Familiei Regale a României”. Ea va sta sub jurisdicţia canonică a episcopului de Argeş, care până la zidirea unei noi catedrale episcopale îşi va alege şi va folosi în acest scop una dintre bisericile parohiale din Curtea de Argeş.
Art. 2. Arhiepiscopul Craiovei este şi mitropolit al Olteniei, Râmnicului şi Severinului.
Mitropolia Olteniei, Râmnicului şi Severinului va avea un vicar arhiereu cu titlul de „Râmniceanul”.
Art. 3. Arhiepiscopia Craiovei va avea reşedinţa la Craiova.
Biserica „Sfântul Dumitru” din Craiova, se declară catedrală episcopală.
Art. 4. Episcopia actuală a Râmnicului-Noul Severin se desfiinţează pe data publicării legii de faţă.
Aşezămintele şi în general toate bunurile mobile şi imobile ce-i aparţin trec de drept în patrimoniul arhiepiscopiei Craiovei.
Art. V. Mitropolia Olteniei, Râmnicului şi Severinului se orândueşte din punct de vedere canonic şi administrativ conform legii de organizare a bisericii ortodoxe române.
Statul va completa acestei Mitropolii, până la suprafeţele prevăzute de art. 44 din legea de organizare a bisericii ortodoxe române, terenul de cultură şi acela de pădure, care trec din folosinţa fostei episcopii a Râmnicului-Noul Severin în folosinţa Mitropoliei nou înfiinţată.
Art. VI. Personalul slujitor, administrativ şi de serviciu, al arhiepiscopiei Craiovei, va fi acela ca şi la celelalte arhiepiscopii.
Întregul personal administrativ din serviciul fostei episcopii a Râmnicului-Noul Severin, cleric şi laic, trece, pe data înfiinţării arhiepiscopiei Craiovei, la această eparhie, păstrându-şi funcţiunile actuale cu toate drepturile aferente.
Arhiepiscopia Craiovei va avea 60 membri în adunarea eparhială.
Actualele organe reprezentative şi executive (adunarea eparhială şi consiliul eparhial) ale eparhiei desfiinţate a Râmnicului-Noul Severin, în compunerea lor actuală vor continua să funcţioneze ca organe ale noii arhiepiscopii a Craiovei până la expirarea mandatului lor.
Art. VII. Ministerul de Finanţe este autorizat a deschide credite extraordinare pentru cheltuielile necesare organizării şi funcţionării noii arhiepiscopii a Craiovei, până la viitorul buget, în care se vor înscrie regulat toate cheltuielile, precum şi retribuţiunea întreagă cuvenită fostului titular al desfiinţatei episcopii a Râmnicului-Noul Severin, aceasta din urmă până la 1 Noemvrie 1940.
Art. VIII. Înalt Prea Sfinţitul Patriarh al bisericii ortodoxe române va desemna un locţiitor de arhiepiscop care va organiza şi conduce nou înfiinţata arhiepiscopie a Craiovei până la alegerea şi instalarea titularului.
Dat în Bucureşti, la 7 Noemvrie 1939.
CAROL
Preşedintele Consiliului de Miniştri,
C. Argetoianu

Ministrul Cultelor şi artelor,
N. Zigre

Ministerul Finanţelor,
M. Constantinescu

Ministrul Justiţiei,
Victor Iamandi

Niciun comentariu: